Mărturisire de Crăciun

Decembrie mă intoarce iar in amintiri. Îmi aduce aminte de ziua de ieri, de locuri de departe, de oameni. Zăpada s-a facut de mult lacrimi. E demult un stol de porumbei care a zburat nu știu unde…
Decembrie imi aduce în minte atâtea…
De mine, care poate mai trăiesc. Sau am murit.
O luna ca oricare alta, pentru oamenii care cred că sunt fericiti, sau dureros de tristi. Dar care ma face să scormonesc adânc în memorie, în locul acela alb.
Și cred că, de-ai fi o piatră de mormânt umblătoare, te-ar podidi lacrimile.

Dar e Ajunul. E Crăciunul.
Mă trag de umeri din nisipurile mișcătoare, sau din zăpada neninsă.

Să nu vă întristez.
Crăciunul este Speranță, Renaștere, Smerenie.

Să așteptați mereu Crăciunul cu bucurie copilărească, să vă fie bine și cald în suflet, iar credința că puteți schimba lumea, să nu vă părăsească niciodată.
Îmi doresc să îi știu bine pe toți cei pe care îi știu.
Ba nu, și pe cei pe care nu-i știu.
Și pe cei care nu mă mai știu.

Pentru mine, îmi doresc să intrați uneori pe pagina mea și pe blog și să vorbiți cu mine. Altfel, scrisul este ca o șosea. Una cu două sensuri. Când ești singur pe drum lung, dacă nu ai parteneri de trafic, la un moment dat îți scade atenția și obosești, ba poți să și adormi.

Îmi doresc să intrați și pe pagina de Instagram, unde am avut bucuria, ca un cadou de Crăciun, să văd că am sărit de 3.4K, fără giveaways, fără ca cei pe care i-am promovat sau sprijinit să îmi fi făcut lobby. Și sunt mândră pentru cifra asta, muncită așa cum am muncit toată viața, pentru orice.
Vă invit să intrați pe pagina de FB ASk Ofelia, fiindcă am peste 1.5k solicitări la Ofelia Cozma și nu le pot onora. Pagina asta este ca un autobuz în care nu încap oameni la nesfărșit, ca dincolo. Sunt oameni care îmi văd numele pe o bretea la televizor, atunci când sunt învitată sau care îmi văd numele cu tag la vreo postare legată de o invitație la Radio sau la vreun eveniment. Și nu pot să îi cuprind pe toți. Și nici n-ar fi normal, fiindcă apoi ne întâlnim, dar eu nu știu cine sunt, dar suntem „prieteni”. Îmi doresc să pot să pot ține pagina personală mai personală decât impersonală, cum tinde să devină.

Îmi doresc să mă întâlnesc cu oameni care doresc să îmi adreseze întrebări (altele decât de unde sunt fusta sau poșeta), care vor să afle diferite lucruri din ce pot eu să îi învăț.

Sunt mândră și bucuroasă și pentru mesajele primite de la oameni cărora nu le-am oferit nimic, dar care se simt încurajați sau inspirați de mine.
Sunt tristă din cauză că unii oameni, fiindcă am fost disponibilă (sau am lăsat alță oameni sau m-am lăsat pe mine, ca să fiu disponibilă pentru ei), nu au înțeles că sunt prietenul-câine. Dar nici nu rămân acolo unde nu sunt dorită, atunci când îmi dau seama că nu sunt dorită. M-am străduit să ofer atăta cât am putut eu, adică mult. Chiar dacă n-a fost îndeajuns, a fost un mult oferit din puținul meu. Și mult suflet, din sufletul meu rupt.

Gratitudinea nu este o felie de tort, din care, dacă îți dau și ție o felie, rămân eu cu mai puțin.
MULȚUMESC pentru tot ce am primit. Și pentru tot ce am aflat. Și pentru ce am învățat.

Vă doresc să nu fiți singuri. Și, mai ales, să nu vă simțiți singuri.
Vă îmbrățișez pe rând și laolaltă.

Fotografia cu jumătatea mea lipsă, a fost făcută in Dubai, la Harvey Nichols. Era noiembrie, dar se făceau pregătiri de Sărbători.
În cealaltă este steaua noastră, pe care am primit-o la ultimul nostru Crăciun.

Crăciun bucurat! ❤

9 Comments

Add Yours
  1. 1
    Claudia Robu

    Îți trimit cea mai bună felie de tort de care te vei putea bucura întreaga viață! 😉 Mai ales că vine într-un asemenea moment plin de Lumină!
    Ne dăruieşti prietenie, adevăr, naturalețe. Deja o zestre extrem de rară.
    Şi pentru că eşti “Moş Crăciunul” nostru cel de fiecare zi (spun asta, deoarece am văzut că poți lămuri neclaritățile/ íntrebările noastre în fiece moment, cu toată deschiderea) meriți să te bucuri de cel mai bun tort din lume: Iubirea sinceră!
    Crăciun în fiecare zi!! 💜

    • 2
      ofelia

      Claudia mea dragă, tu ești unul dintre darurile primite intr-o zi de Craciun de vară. De atunci, oricât mi-e de frig, îmi ții cald doar fiindcă știu că ești.
      Să ai parte de toata frumusețea lumii! <3

  2. 3
    Lila

    Ce frumos ați scris. Noi vedem altfel Crăciunul de când avem un copil. La 3 ani e flacără vie. Mă uit în jur în cartierul meu și mă întreb de ce oamenii nu mai pun lumini prin balcoane sau pe la ferestre. Nici nu mai văd ca atunci când eram mică de afară, lumina brazilor prin geam. Sărbători frumoase să aveți.

    • 4
      ofelia

      Așa și este frumos Craciunul, cu bucurie și vesel, cu speranță și începuturi.
      Eu alas luminile și când sunt plecată, să fie casa frumoasă și caldă. La balcon nu mai pun de câțiva ani, de când îmi este mai greu, și am donat ghirlandele și luminile pentru terasă. Dar am pus și la ușă și pe hol diverse figurine. Acum niște ani am pus bradul in holul blocului, eu neavând loc în casă pentru el, iar de pe balcon nu se vede, stau pe etaj superior. Apoi l-am donat școlii din complex, îl decoram cu ornamente pe care le confecționam cu copiii la ore. Sharing the joy 🙂
      Sărbători cu râsete de copil! <3

  3. 8
    Claudia

    Multumim pentru mesajul frumos pe care ni l-ati transmis! Sarbatori luminate si linistite!
    PS: eu cred ca ar fi frumos sa organizati intalniri in care sa ne vorbiti despre diverse teme, in care sa dialogam pe marginea unor subiecte… Eu as participa cu siguranta!

Leave a Reply

Your email address will not be published.