Vizita la Colegiul Național „Emil Racoviță” a fost una mult așteptată și mult dorită.
La Racoviță am mai fost acum câțiva ani, ocazional și partea frumoasă este că, anul ăsta, la finalul unui eveniment șa UMF, când am felicitat-o pe una dintre studentele care avusese o prezentare, mi-a spus că mă ține minte de la Racoviță, ea era atunci în clasa a XII-a. Și că și-au dorit să revin. Dar apoi a fost pandemia, eu n-am mai fost pe nicăieri nici pe zoom. Însă m-a bucurat.
La Școala „Hansel& Gretel” am fost colegă și am rămas în legătură cu Ana Zamfir, psiholog, care de mai mulți ani este la Colegiul „Racoviță”. Astfel că, prin vară, întâlnindu-ne la plimbare prin Copou, ne-am promis să gândim un program pentru anul ăsta școlar.
Când mi-a scris Ana să mă invite la ”Zilele Școlii”, eram exact în ziua internării în spital, pentru operație. Invitația era pentru marțea următoare. Am avut emoții amândouă, dacă o să se împlinească. Desigur că, abia ieșită luni, marți am fost nițel avariată, însă m-aș fi dus și în patru labe, cum se zice. Fiindcă întâlnirile de felul ăsta sunt cele care îmi dau oxigen și energie să continui. Îmi dau rost.
Cu scuzele de rigoare, cu înțelegere, cu umor și cu răbdare, am fost primită în amfiteatrul școlii, plin cu vreo 180 de copii, plus profesori. Copii de la clasa a VII-a până la a XII-a.
Tema acestor zile a fost cea a identității, iar pentru a reuși să îti construiești identitatea, ai nevoie de încredere în sine și în comunitate, în ceilalți, este nevoie să îți cunoști trecutul, să îți clarifici prezentul, să îți stabilești obiective pentru viitor.
Subiectul întâlnirii noatre a fost „Educație despre frumos”. Marți, 15 Noiembrie, ora 12.
-Am discutat cu copiii despre rolul vestimentației, al uniformei, al bunului gust în formarea idențității. Despre ce întelegem atunci când spunem „frumos”. Au avut răspunsuri tare interesante, incluzând aici și felul în care traim, cum ne comportăm, ce muzică ascultăm, felul în care ne amenajăm spațiul, ce spectacole vedem, ce vizităm (muzee, orașe), ce citim, etc.
-Am vorbit despre branduri vs. mass market, despre cum putem fi unici chiar purtând uniformă, de ce uniforma ne ajută și ne ușurează viața școlară (și pe a părinților),
-Cu ce încep crearea stilului propriu?
-Ce modele/ non modele ne luăm?
-Piese de rezistență în garderoba unui adolescent;
-Do’s and don’t pe stradă, la spectacol, la restaurant, la școală, la întâlnire, la festival, la balul bobocilor, la banchet. Am atins problema spinoasă a machiajului.
-Cum ne îmbrăcăm de Crăciun? Un băiat care știe să poarte un fular roșu este foarte special 🙂
Nu stăm în papuci de casă la masa în familie, ne punem o pereche de pantofi. Nu recomand să cheltuim banii pe obiecte de unică folosință, cum ar fi cerceii cu luminițe, puloverul cu Moș Craciun, papucii cu coarne de ren. Și încă alte detalii.
Înfundată și destul de dogită, ca la o răceală beton, și cam amețită, după o săptămână în cocon, am scos-o cumva la capăt. Nu știu când a trecut timpul, copiii au fost veseli, discuția a fost, totuși, generală, însă a rămas clar mesajul „to be continued”. Fiindcă data asta a fost doar așa, „teaser”, sunt mult prea multe de abordat, copiii sunt de vârste diferite, cu întrebari diferite, avem de parcelat și de luat pe bucăți, la clase. După vacanșa de Sărbători, purcedem.
Am fost de-a dreptul copleșită atunci când, la final, căteva fete au venit la mine să le scriu „autograf”. Aici am fost blocată, fiindcă asta fac celebritățile, scriitorii, eu nu am mai făcut asta. Bine, am tot scris și semnat la viața mea, dar nu mi s-au cerut „autografe” până acum.
Le-am oferit tuturor celor din sală, semne de carte, din care taman printasem cu câteva zile în urmă, fără nici un motiv. O fi fost o premoniție. M-am pricopsit și cu câțiva followers pe Instagram 😀 TikTok n-am. Încă.
De real ajutor mi-a fost Ana, care s-a ocupat înclusiv de un slide cu imagini din pozele mele de pe SoMe, a moderat discuția, ajutăndu-mă să am, cât de cât, coerență. Și fără de care nu ar fi avut loc întâlnirea noastră.
Maia, care și-a chestionat colegii din școală cu întrebarea ”la ce ne gândim atunci când spunem „educație despre frumos?”. Mulțumesc, Maia!
Mulțumesc Doamnei Director Mihaela Vlioncu, pentru că a răspuns atât de entuziast la ideea proiectului Anei cu mine. De asemenea, Doamnei Director Adjunct Lorena Irimia, care s-a alăturat demersului nostru.
Și cu care am continuat întâlnirea, la o cafea, despre ce o să facem în continuare.
Mulțumesc și celorlalți profesori care s-au alăturat întâlnirii noastre!
Acuma, sincer, m-am cam concentrat pe ce ziceam și, pur și simplu, mi-am dat seama abia după ce ne-am desptățit, că nu am scos telefonul să-l întorc să fac măcar un selfie cu sala aia plină de tinerețe. Dar recuperez la clase, când o să fac o mulțime de poze cu copiii.
Am primit nu numai energie și bucurie, ci și flori.
M U L Ț U M E S C !
