Viețile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate cu o panglică de măsurat fără semne pe ea. Am o viață. Iată, iau părți din ea și, povestindu-le, le scot în lume; pun semne pe panglica vieții mele. O fac cu gândul că ar putea fi folosite ca unități de măsură. Veți afla, astfel, cum este viață voastră față de a mea. Veți avea o panglică de măsurat cu semne pe ea. Și invers.
+55 în „Știrile VIVA FM Iași”
O zi pe care o trag greu după mine. Încă nu mi s-a așezat gândul că Ricci a murit iar eu tot îi dau din prin casă mingile si-i mut dinozaurul și rața roz. Nici gândul că pisica Mika a dispărut de vineri. Nici faptul
Drumul lui Brâncuși spre Paris
After Valentine’s Day
Ziua Scrisului de mână
+55 în „Știrile VIVA FM Iași”
O zi pe care o trag greu după mine. Încă nu mi s-a așezat gândul că Ricci a murit iar eu tot îi dau din
Drumul lui Brâncuși spre Paris
Textul ăsta e din 2011. Titlul ar parea să conțină o greșeală. Corect este să se spuna “la Paris”. Te urci în avion și cobori
After Valentine’s Day
Poate sunt eu greșită.Ori poate mi se trage de la trăitul, douăzeci de ani, într-o țară în care majoritari erau expatriații din toate șările,
Ziua Scrisului de mână
Mereu am scris de mână. Și la școală, minutele și toate textele, înainte de a le scrie pe calculator. Și carduri cu diferite prilejuri. Și orice
Sunt o Balanță Șobolan
Mi-am permis câteva retrospective personale. Cantitatea nu mai este relevantă. La nivel calitativ, pot spune că am evoluat. Să trăiesc întâmplări care au sens la nivel personal. Să știu că fac bine ceea ce fac, pe cale naturală. Este, poate,
Sfânta Muceniță Eugenia. EUGEN
În febra bucătărelii, a telefoanelor worldwide, a ultimelor pregătiri, uitam, cel mai adesea, că era ziua lui. Acum nu mai uit. Și mă bucur că am făcut câțiva oameni străini să tresară când i-am salutat și le-am urat Sărbători cu
Confesiuni cu Nicoleta Dabija. Decembrie 2019
Să fii învitat la „Confesiuni”, emisiunea realizată de Nicoleta Dabija la ApolloniaTV, nu-i de colea. Faptul că săptămâna trecută am fost a doua oară în emisiune, este mai mult decât îmbucurător, este onorant. Dacă mă mai invită și la anul,
Hanuka
Eram in clasa a XII-a. Stăteam la gazdă. Pe vremea aceea nu prea erau trimiși copii din orase mici pentru liceu in Iași. Nu prea aveam prieteni, că eram o “venetică”, eram o fată de la Tecuci, nu eram ieșeancă.
Mărturisire
Sunt singură în fața mea și execut tumbe într-o apă la mal, în bulboana aceea pe care o face rîul și în care, la țară, copiii sar țipând și ținându-se cu o mțnă de nas. La celalalt capăt al
Ca la mama acasă
O poză văzută pe FB, cu cornulețe umplute cu gem, mi-a amintit de cele trimise de mama, la tren, în cutie de pantofi, să nu se fărâmițeze.
