Brilliant

O, Doamne! Ooo, Doaaamneee!

Atunci când a venit înspre mine Loredana Negrilă, realizatoarea emisiunii, eram la un eveniment la Centrul Cultural Francez din București, eveniment la care nu cunoșteam decât persoana care mă invitase si pe încă cineva. Stăteam într-un loc și priveam în jur.
S-a potrivit că mersesem la București cu treabă la o clientă și am fost invitată la eveniment. Țin minte aproape panica, la primirea invitației, fiindcă eram plecată în sneakers și casual clothes. Stagiunile erau închise, deci probabilitatea să ajung la vreun spectacol/ concert era inexistentă, așadar am plecat cu bagaj ca pentru muncă în casa (mai bine zis în dulapul) omului și, ca să fie, just in case, o pereche de încălțăminte ne-sneakers. Așadar, am improvizat un outfit compus din singura rochie lungă dreaptă din bagaj, cu care mă vedeam eu ieșind într-o seară pe Calea Victoriei la o înghețată, sandalele extra-plate, un nor de broșe fixate pe spatele rochiei și singura poșetă micuță. Îmi amintesc că am împrumutat de la Oana un șirag foarte lung de perle, care să facă legătura cu broșele de pe încălțăminte, ca să nu trebuiască să cumpăr unul doar pentru o seară, că acasă am. Peria rotativă în păr. Parfum. Evantai. Zâmbet. Good vibe. This is it.
De fapt, la plecare, am mers pe jos tocmai din Dorobanți, plimbându-mă și pe Calea Victoriei, apoi chiar mi-am luat o înghețată de la Chocolat-Ateneu și, bineînțeles, mi-am făcut tradiționala poză în The Urban Mirror de la Rotenberg-Uzunov, continuându-mi apoi traseul pe Bulevardul Regina Elisabeta, până la hotel, lângă Cișmigiu.


Am făcut „bucla” pe la frământările mele scenografice, pentru că am fost de-a dreptul uluită că m-a remarcat, între atâția oameni spilcuiți și eleganți.

Am vorbit amândouă, Loredana și eu, cum se vorbește la evenimente, amabilități și politețuri, impresii, dar am ținut legătura, ceea ce se întâmplă rar, după evenimente.
Am convingerea că și ce a văzut pe paginile mele de SoMe și ce a citit pe blogul meu, i-a completat imaginea și impresiile despre mine. Fiindcă altfel nu-mi explic interesul ei pentru un om aflat la distanță geografică de București, un om care nu este persoană publică, nu are notorietare, nu reprezintă un vârf de lance într-un domeniu. Pur și simplu, am credința că a văzut Omul Ofelia. Omul care, plecat de acasă, a tot învățat și a învățat și nu s-a mai oprit, altă explicație nu găsesc.

O perioadă lungă de timp nu am mai plecat de acasă, mai exact de astă vară, de când am mutat-o pe mama la mine. Loredana mă mai întreba când și cand, când mai vin în București. Anul ăsta am început să mă mișc iar. Ocazie cu care am filmat, cu bucurie, pentru emisiunea ”Brilliant”.
Vă dați seama că mă uitasem la alte emisiuni și eram copleșită de numele mari ale invitaților Loredanei. De fapt, chiar și demunirea emisiunii este una copleșitoare. Să fiu alăturată unor nume atât de mari este onorant și, da, poate fi copleșitor pentru fata de la Tecuci, plecată în lume și întoarsă acasă, singură, după douăzeci de ani.

A ales Loredana un loc tare frumos, și trebuie să îi fiu recunoscătoare si pentru asta. Am avut privilegiul să-l întâlnesc pe The One and Only Hamid Nicola Katrib, pictor și arhitect. Am filmat la Galeria HNK. Un spațiu flamboiant, plin de culoare și lumină, care, deși modern, m-a purtat la soare și la mal de mare, acolo unde am trăit atâția ani. Mulțumesc. Cu promisiunea pe care mi-o fac mie, aceea de a reveni la galerie.



De filmat, am filmat noi, dar a venit vremea să trimit și niște poze, pentru slide la montaj. Și am scos cutiile cu poze, alea făcute pe hârtie, pe vremea când nu existau nici telefonia mobilă, nici înternetul, pe când se făceau poze cu aparatul de fotografiat și se developau. Și mi-au revenit atâtea și atâtea amintiri frumoase, dureroase, duioase, mi s-au derulat atâtea întâmplări și atâția oameni!… A fost tulburător procesul. Voi scrie separat despre asta.

Ce a ieșit, a fost emisiunea de pe 18 martie. Pe care am urcat-o la mine pe YouTube. Da, am și canal YT, vă invit acolo, mai sunt câteva emisiuni. Din cele care nu au fost urcate de cei care m-au invitat. Pe alea le găsiți dacă tastați, simplu, Ofelia Cozma 🙂


Dar acum am vrut să scriu despre isprava asta. Da, este o ispravă. O realizare. O trec la motive de mândrie personală. Mi-aș dori să vă fac și pe voi, cei care mă cunoașteți sau doar mă citiți/ priviți, mândri.



Voila linkul, nu este lung, cât o cafea de jumătate de oră. Și vă aștept cu impresii. Feedback-ul este motorul care mă ajută să nu mă opresc.

Știți voi: MULȚUMESC. Unul mare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *