Mereu am scris de mână. Și la școală, minutele și toate textele, înainte de a le scrie pe calculator. Și carduri cu diferite prilejuri. Și orice am de făcut, nu am notițe pe telefon, le scriu pe hârtie.
La școală, in Kuwait, fiindcă englezii scriu aproape ca scrisul nostru de tipar, cu literele disparate în cuvânt (așa scriam și eu în caiete și la tablă), mereu îmi spuneau colegii, atunci când le caligrafiam cu scrisul înclinat spre dreapta, cu majuscule cu volute, că le place mult să le scriu.
Acum scriu mai urât, dar tot de mână scriu adesea.
Port mereu un carnet mic în poșetă pentru notițe.
De mână îmi fac ciornele pentru articole, prezentări, interviuri.
Tot de mână îmi scriu într-un registru (numerotat greșit pentru PFA) toate cheltuielile
Iar caietul ăsta, pe care învățam la Limba Română, este aur. Răsfoindu-l azi, ca să îi fac câteva poze, îmi dau seama că, deși am pierdut mulți termeni, gramatica mi-a rămas bună, în ciuda faptului că aproape douăzeci de ani am vorbit Limba Engleză.
Pesemne că mereu o să rămân fidelă scrisului de mână. Prefer să scriu cu stiloul, așa lucram și la caietele copiilor. Pe agende folosesc creionul, radiera și ascuțitoarea.
Poftă bună să scrieți gânduri bune!