Poate sunt eu greșită. Ori poate mi se trage de la trăitul, douăzeci de ani, într-o țară în care majoritari erau expatriații din toate țările, de toate religiile și crezurile, de toate culorile pielii, din toate combinațiile de cetățenie, într-o familie. Asta mi-a oferit ocazia să aniversăm din toate culturile și obiceiurile câte ceva. Poate de aceea mă gândesc ce frumos este când oamenii se folosesc de orice prilej pentru a omagia ceva.
Valentines Day nu este numai despre amorezați, ci și despre a spune de ce-ți este drag un coleg; sau despre ce-i place mai mult unui copil la școală, sau la tine, sau la cei din jur. Este despre iubire în general și despre grijă, aceasta fiind, de fapt inclusă implicit in prima. Este despre a nu rata ocazia de a spune ceva frumos cuiva, aratandu-i aprecierea.
Am dat peste câteva poze, postate în ani mai vechi sau mai noi.
Carduri primite de la copii, semn că mă iubeau, în felul în care poți iubi un profesor. Bomboane, o cremă de mâini, gesturi mărunte care ne fac bine și ne bucură.
Mi-am amintit cum umpleam școala cu flori din hărtie creponată sau tissue paper, ori foam, ori felt, pe care le făceam cu elevii pentru mama, o soră, un coleg, un profesor… Odată, un copil a spus că floarea lui „is for nanny”. Făceam târg cu flori și cu inimioare. Era frumos. Pure joy.
Am văzut astăzi o poză cu Barack Obama, împreună cu Michelle și cu fiicele lor, cu textul (aproximativ) „you’re my forever Valentines”.
Am si poză cu ultimul meu Valentine de la soțul meu, eram fericiți, în ciuda problemelor de tot felul. După o lună și o zi îl înmormântam. Dar am ales să zâmbesc și să port astăzi darul de Valentine.
Este despre faptul că de cateva zile citesc, cu tendinta crescatoare azi, că NU trebuie să sărbătorim Valentines. Eu INIMIOARA FB pentru că mi-a adus oameni interesanți și grozavi.
Happy Valentine Day!
