To Gift or not to Gift

Pentru luna decembrie m-am gândit că ar putea fi o idee bună să scriu la revistă câte ceva despre amplul subiect al cadourilor.

Pentru luna decembrie m-am gândit că ar putea fi o idee bună să scriu la revistă câte ceva despre amplul subiect al cadourilor.

Astăzi am ajuns prin oraș, pe la Cărturești, unul din punctele în care revista se distribuie și mi-am luat câteva exemplare, pentru mine și pentru ai mei. Dacă aveți deum pe acolo, mă găsiți, zâmbindu-vă sau făcându-vă cu ochiul. Dar și la Pleiada (adică acasă la revistă, of course 🙂 , la Aeroport, la Cuptorul Moldovencei, în total în opt locații din oraș. Iată textul:

Cadourile, această componentă a vieții noastre, care ia amploare la Sărbători. Așadar, despre cadourile de Sărbători să vorbim astăzi.
Într-o lume ideală, cadourile, toate, pentru orice ocazie sau împrejurare, ar trebui făcute cu multă grijă pentru adresant.

Însă, a avea prea multe opțiuni, este la fel de greu cu a avea insuficiente opțiuni și este, adesea, și drumul cel mai direct și sigur către eșec. „Paradoxul alegerii” merge mână în mână cu „paralizia analizei”, mai cu seamă că un cadou trebuie, obligatoriu, personalizat. Prin „personalizare” înțelegând faptul că îl gândim pentru o anumită persoană. Practica de a cumpăra cadouri pe baza unei liste, la finalul căreia numărăm câte obiecte de un fel „trebuie” să luăm, este la fel de lipsită de bucurie pe cât este de inutilă.

Avem, însă, o sumedenie elemente de pornire. Relația în care suntem cu persoana, conversații și tatonări despre ce îi place/ își dorește/ intenționează să își cumpere, informații despre spațiul pe care îl are, stilul personal, hobby-uri, obiceiuri. Toate astea le corelăm cu un buget. Rostul unui cadou nu este acela de a ne destabiliza financiar, nici și acela de a ne aduce bucuria de a oferi bucurie cuiva drag.

De pildă…

Familie

Aici este cel mai simplu, fiindcă ne cunoaștem bine unii pe alții, știm și ce are nevoie celălalt, nu doar ceea ce îi place. Aici, ne putem avânta să cumpărăm orice: de la bijuterii, parfum, cremă de față, produse cosmetice, încălțăminte, până la ceea ce denumim, generic, „detalii ascunse„ (slipuri, sutiene, dresuri, maiouri)- pentru că știm detalii necesare la cumpărare, etc. Practic, suntem cu ai noștri, este greu spre împosibil să dăm greș.

Prieteni. Teoretic, nici aici n-ar trebui să fie grea alegerea unui cadou, dată fiind multitudinea de informații pe care o avem despre ei. Sunt oameni cărora le cunoaștem stilul și standardul de viață, obiceiurile, hobby-urile, preferințele, și, mai presus de toate, știm și ce nu le place; sunt cei cu care povestim tot felul de lucruri, cu care ne întâlnim și ne plimbăm, putem observa la ce au aruncat o privire lungă într-un magazin sau un altul la care au renunțat, poate, după ce au întors eticheta cu prețul…

Colegi

Tot mai mult teren a prins modalitatea de a face cadouri în grup. Avantajul este că, punând mână de la mână, avem posibilitatea să-i oferim colegului ceva ce, poate, îi depășește bugetul obișnuit. Dar a apărut, de niște ani buni, odată cu modernizarea la muncă, și conceptul „Secret Santa”, situație în care știm pentru cine cumpărăm, însă este un buget cu limită fixată de comun acord în colectiv, pentru omogenitate. Oricum ar fi, este pretextul pentru o adunare amicală și veselă, de aceea, de regulă, cadourile făcute la birou sunt amuzante, uneori chiar hazoase sau ridicole.

Categoria „Vecini, Cunoștințe, ș.a.”

Cadourile pot fi „neutre”, din sfera celor cu care e greu să dăm greș. Ciocolată, cărți, muzică, album de artă, ramă foto, macarons, cremă de mâini, eșarfă, șal, cravată, băuturi fine, șampanie, cafea. Chiar și așa, aș avea în vedere, totuși, niște filtre. Bunăoară, nu aș oferi o sticlă cu bautură, unei femei singure. Nici butoni pentru cămașă, unui bărbat care poartă costum doar la nunți. Nici ciocolată, unei femei corpolente, care se luptă permanent cu dietele și cu oglinda.

Un cadou este un gest de curtoazie, de apreciere, de iubire, toate luate împreună sau separat, după caz. Or, destul de des, prea des chiar, ele se îndepărtează de la ce ar trebui să fie.

Articolele ultra-trendy, mercantile, dacă ar fi după mine, nu le-aș face cadou. Ele nu au durată de viață lungă. Obiecte mari, decorative, care ne umplu casa și ne pun în dificultate, mai cu seamă când te aștepți să îl găsești expus atunci când mă vizitezi. Nu aș (mai) cumpăra căni cu reni, vaze, nici fulare și pulovere roșii cu reni (îmbrăcate o dată în an sau niciodată), papuci de casă cu oameni de zăpadă, cercei cu Moș Crăciun și luminițe, pe astea le consider pe cât de inutile, pe atât de incomode și de mâncătoare de spațiu, nu doar de bani. Ele sunt pentru copii mici și se păstrează împreună cu podoabele de sărbători, în cutii. Pentru situații speciale, oamenii îți cumpără singuri obiecte de felul celor enumerate mai sus.

Recitesc paragrafele scrise pănă acum și zâmbesc la gândul că unii ar putea spune despre un material ce are că subiect bucuria este plin de „nu-uri”. Consider că este important în egală măsură și ce să nu facem, ne ușurăm viața și costurile, crescînd beneficiile.

Să nu uităm că avem și alternativa unui voucher- unul care să aibă o durată de utilizare mare și opțiuni multiple. Atașăm o felicitare în care îl inserăm. Tot mai multe magazine au opțiunea de „bon-cadou”, care permite schimbarea lui, in caz de nepotrivire.
Plecând de la criteriile enunțate, iată o înșiruire de posibile cadouri pe care eu le-as face celor din preajmă, fără pretenția epuizării variantelor:
Bilet la concert, teatru, operă. Poșetă. Portofel. Cosmetice. Stilou. Cărți. Muzică. Album de artă. Brățară. Agendă. Curea. Broșă. Beretă. Suporturi pentru pahare. Rimel. Mănuși din piele fină. Voucher la un restaurant. O săptămănă de cafea la cafeneaua preferată.

Este știut că opțiunile pentru un cadou, atunci cănd este vorba despre femei, sunt mult mai multe. Însă și bărbații au tot felul de pasiuni, dacă nu vestimentare, măcar din zona gadgeturilor, a obiectelor de birou, de fumat, de călătorie, de bricolaj, de pescuit…

A ști să faci cadouri este o artă. Dar, fără să ne batem nițel capul, nici nu poate deveni. Asta înseamnă să ne pese, să fim atenți la cei din jurul nostru, la ce spun, doresc, au de gând să facă, la ce nu le place, la ce îi interesează, la ce rezonează și la ce nu. Toate astea, pentru ca darul nostru să îi bucure cu adevărat. Este și o chestiune de pragmatism, la urma urmei, nu de a „bifa”, de a scăpa de ceva ce „trebuie făcut”. Toate criteriile astea ni le stabilim singuri, iar atunci când vom reuși, va deveni o bucurie pe care ne-o vom oferi, în egală măsură și nouă, dăruind.

Aș mai perora, dar mai am de gândit câteva cadouri. Însă, dacă îmi scrieți pe blogul www.askofelia.ro, pe pagina Ask Ofelia sau pe Insta @ofelia.ofelicial, poate legăm o conversație

La cele de mai sus, limitate de spațiul de revistă, desigur că se pot aduce sumedenie de completări și de exemple.
Bunăoară, acum câțiva ani, i-am cumpărat mamei, de Craciun, un aspirator vertical care să-i ușureze munca prin casă. În alte dăți, cremă de față, parfum, portofel, poșetă, jachetă, cizme. Iată, lucruri diverse, de care avea nevoie sau pe care nu și le-ar fi cumpărat singură.
Unor prieteni care aveau nevoie de două radiatoare de exterior, le-am cumpărat eu unul dintre ele. Unei prietene, sneakers, știind că îi sunt utili și că intenționează să-și cumpere unii identici. Un fond de ten, alteia. Cizme calde. Uscător cu perie rotativă. Și o sumedenie de obiecte care, am aflat din conversațiile cu oamenii, erau pe listele lor de dorințe sau în plan de cumpărare.

Oricum ar fi, să ținem cont de faptul că un cadou nu trebuie să constituie un prilej de a scăpa de lucruri din casă, care nu ne trebuie. Există posibilitatea de a oferi din obiectele cu pricina pur și simplu, contextual, dacă am aflat că ele pot fi utile sau se potrivesc mai bine cu cineva apropiat nouă.

Nu mă feresc să ofer un obiect care nu este nou, care are o poveste sau o simbolistică pe care să o leg cu niște prieteni anume, sau care știu că a fost foarte admirat și dorit la mine. Găsesc cu atât mai prețios un dar de felul ăsta, pentru că îl ofer cu tot cu povestea lui, cea care ne va lega mereu, dăruitor și dăruit. Știm cu toții când este, de milenii, Crăciunul, prin urmare, nu avem scuza luării prin surprindere. Dacă ne-a prins nepregătiți, este doar din cauza unei deficiențe organizatorice. Mai cu seamă că unele lucruri pot fi cumpărate cu reducere, în perioade de ofertă.

Îmi place să ofer și cărți. Abia ce-am dat iar iama și-am cumpărat câteva. Cărțile sunt un cadou pe cât de frumos, pe atât de util. Însă nu uitam, da? Nu scriem pe carte decât dacă este pentru copilul nostru sau pentru cineva foarte apropiat, care va păstra cartea și pentru dedicație. Altfel, inserăm un card pe care scriem câteva cuvinte, dacă vrem să punem acolo un gând.

Închei lista cadourilor cu niște gânduri bune și cu niște timp pentru un prieten cu care să sporovâim, ca pe vremuri, măcar la un telefon 🙂

Sărbători frumoase! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.