Eram un copil curios și (oarecum) precoce. Știam să citesc și, când începea un film cu subtitrare la televizor, plecam la ale mele. Odată, mama m-a oprit la televizor, era un film frumos, și nu înțelegea cum de nu sunt interesată; am început să mă foiesc, deoarece mă plictiseam, nevăzând scrisul. Iar mama, contrariată, m-a întrebat: dar stai, dragă, locului, ce tot ai de te foiești atâta?

-Nu văd, na!