În febra bucătărelii, a telefoanelor worldwide, a ultimelor pregătiri, uitam, cel mai adesea, că era ziua lui.
Acum nu mai uit.
Și mă bucur că am făcut câțiva oameni străini să tresară când i-am salutat și le-am urat Sărbători cu bine. Și că, vecinii de mormânt, veniți și ei în vizită, au zâmbit când au auzit din telefonul meu vocea lui John Lennon.https://www.google.com/search?q=john+lennon+christmas&rlz=1C1CHBF_enRO761RO761&oq=john+lennon+christmas&aqs=chrome..69i57j0l7.15361j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF-8
Și mă bucur că era multă lume în cimitir azi. Și că erau atâtea coronițe pe cruci, semn că au trecut pe la ai lor.
Și-un ursuleț de pluș, pesemne jucăria preferată a copilului din pământ…
Decembrie mă întoarce iar în amintiri. Îmi aduce aminte de ziua de ieri, de locuri de departe; zăpada de peste iarnă, desigur. Zăpada s-a facut demult lacrimi.E demult un stol de porumbei care a zburat nu știu unde…
Decembrie îmi aduce în minte atâtea… De mine, care poate mai trăiesc. Sau am murit puțin.
O lună ca oricare alta pentru oamenii care poate sunt fericiți, sau dureros de triști.
Dar care mă face să scormonesc adânc în memorie, în locul acela alb.
Și cred că, de-ai fi o piatră de mormânt umblătoare, te-ar podidi lacrimile.
Știți că azi este onomastica celor care poarta numele Eugenia/ Eugen? Eu știu, pentru că am avut un Eugen al meu. Care îmi fura cotorul de varză, când tocam pentru sarmale. Și frământa coca pentru cozonaci. Și fura morcov fiert din oala cu răcituri. Și toca salata boeuf, mai puțin cartofii, că ăia se lipesc de lama cuțitului. Și iar pleca la ale lui și iar venea și mai fura câte ceva de prin castronele.
S-aveți sănătate, împăcare cu voi și cu cei de care vă pasă, tihnă, bucurie!
