Paște 2019

Când eram in Kuwait, mai la începuturi, weekendul era joi și vineri. Mai apoi l-au decalat, păstrând vinerea, ca fiind oricum ziua cea mai importantă (așa cum este duminica noastră) și adăugțnd sâmbăta. Astfel, mereu duminica mi-a fost zi lucrătoare, întâi fiindu-ne „marți”, apoi fiindu-ne „luni”. Și cum, dacă aveam vacanță, pe când lucram la școală, o aveam oricum de Paștele Catolic, s-a nimerit ca, de cele mai multe ori, Paștele nostru să pice imediat după vacanță, ca primă zi de scoală.
Cu toate astea, mereu am pregătit acasă cozonac și pască, îi făceam răcituri din curcan, că îi plăceau mult, scoteam de la congelator o bucată de caș adus de acasă și păstrat cu grijă.

El făcea mereu ouăle roșii. Pentru că vopsea pentru ouă se comercializează numai în preajma Paștelui, nu aveam cum să cumpăram vara, la plecare; dar mereu am avut de pe la ambasadă, că aduceau curierii și aveam și noi.
Mergeam la biserică în Salwa, deși slujba era în limba arabă, preotul era egiptean. Ne adunam egipteni, greci, bulgari, ucrainieni, români.

În 2012 cred că a picat Paștele odată cu cel catolic, de vreme ce am avut vacanță și am venit acasă. În 2013, ultimul an acolo, am mers la biserică, deși a doua zi aveam scoală. 2014- la ai mei. 2015- in Olanda, la prietenii noștri Bernadette și Harry. 2016- la ai mei. 2017- la Dubai. 2018- la ai mei.

Anul ăsta, poate și fiindcă au tot anunțat la meteo că o să fie vremea înstabilă, mi-a fost greu să mă pornesc iar la drum. Am decis să rămân acasă, pentru prima oară de când sunt singură.
M-am bucurat că ai mei nu mi-au făcut apăsătoare decizia, să nu mă simt „vinovată” că nu mă adun cu familia.

Și pentru că tot am stat acasă, am avut o pornire de-a coace pască.
Cu pasca mea este o poveste. Am o rețetă de la cumnata mea, iese o bunătate de pască- cheesecake. O făceam și cu alte ocazii decât Paștile, pentru că ieșea foarte bună, toată lumea voia a doua felie, știți că englezii sunt mari amatori de cheesecake. O făceam și atunci când eram invitați la prieteni, după obiceiul lor de a aduce fiecare câte ceva atunci când ne adunam.
Odată am făcut-o și pe când eram în vacanță la pensiunea prietenilor noștri, la Tohănița și ne-am amuzat, cum ar fi fost s-o fac pentru turiști 😀

Așadar, după opt ani, am făcut din nou pască. Cu emoție. Mi-am pregătit totul, să nu-mi scape vreun ingredient, pe rețetă nu scrie nici temperatura cuptorului, nici timpii de coacere, eu nici tăvile pentru copt (alea cu rama detașabilă) nu le mai am, ca să nu-mi ocupe spațiu. Și, colac peste pupăză, m-am trezit că mixerul n-a vrut să pornească, așa că am amestecat totul cu furculița și cu lingura. Am folosit doua oale.
Dacă o să vreți rețeta, să-mi scrieți. O puteți face oricând, este ca o prăjitură.
Am făcut și căteva poze cu „the making of”:

Sper din suflet ca celor cărora le-am împărțit din ele, să le fi plăcut.
Apoi am mers la cimitir. Am vopsit iar literele, care se estompaseră de la soare, am pus flori și am ascultat muzică din care îi plăcea lui.

Aseară am mers la biserica din deal, am adus Lumină acasă. Am mâncat un ou. Cu cozonac.
Astăzi m-am plimbat, împreună cu Ricci, mai mult decât de obicei, spre încântarea lui. Am liliac, mi-am cumpărat și lalele galbene- mon amour, am primit liliac alb. Și mi-au înflorit, așa cum fac ele periodic, și violetele de Parma. Pisica Mica, aflată în tabără, a lenevit, în pauzele în care nu a fost pe afară.
Una peste alta, a fost o zi liniștită, caldă și calmă, în care am privit cerul, frunza, iarba, florile, gardurile, gândurile.

Hristos a înviat!

Pentru că mai multe prietene au vrut rețeta, iat-o:
ALUATUL:
-1 pahar făină
-1/2 pahar zahăr pudră
-1 ou

-100 mg.margarină (eu folosesc tot unt)
-2 linguri cacao
-1 plic vanilie (eu pun și o fiolă cu esență de vanilie)
-1 pahar lapte (eu pun cam 3/4)
-1 plic praf de copt

Se freacă margarina cu oul și cu zahărul. Se adaugă făina, cacao, praful de copt (stins cu zeamă de lămâie), vanilia și laptele, treptat, până la consistența unei smântâni.



Se tapetează tava cu hărtie de copt (foto 5). Se toarnă cam 2/3 sau 3/4 din aluat și se coace cam 10-15 minute, până se întărește. Cuptorul este, desigur, preîncălzit.


Între timp, pregătesc

UMPLUTURA:
– 500 grame brânză de vaci
– 2 ouă
– 1 pahar zahăr pudră
– 80 grame unt
-1 plic zahăr vanilat
– coajă rasă de lămâie
– 2 linguri făină
– stafide (opțional)
Se freacă untul cu gălbenușurile și cu zăhărul. Se adaugă, pe rând, brânza sitată, făina, mirodeniile și albușurile bătute spumă.

Se toarnă umplutura peste blatul format, apoi se adaugă restul de aluat și se coace.


Fiindcă rețeta este foarte veche, de pe când nu erau cuptoarele electrice, nu are temperatura și timpul de coacere. Eu coc la program de pâine.

Nu mai am nici forma aia cu ramă detașabilă, pe care o foloseam înainte, așa că am copt în două tăvi, în alți ani am făcut și în oala de inox.

După ce am scos-o din cuptor și am lăsat-o nițel să se răcorească, să pot scoate hartia și s-o transfer pe platou, am preparat

GLAZURA:
– 3-4 linguri apă
– 4 linguri zahăr
– 1 lingură cacao
– 1 lingură unt
Se amestecă și se fierb. Se toarnă deasupra.



Eu am folosit, pentru cele două, rețeta dublată.

Acum este fierbinte și o las să se răcească, apoi o să fac poze după ce o transfer și o tai.
Am pus poza asta, cu marginile, că restul o mai las să se așeze 😀



Să-mi scrieți dacă o faceți și să-mi spuneți cum este 😉
Succes și poftă bună!









Leave a Reply

Your email address will not be published.