Povestea de azi vine de la Tecuci. Si este despre Mama. Si despre niste copii.
Blog
Monday Strikes
Mie-mi place ziua de Luni. Bine, ani de zile lunea mea a fost duminică, weekendul fiind vineri- sâmbătă. Astfel încât m-am obișnuit și cu zilele de Paști lucrate, ba, mai mult, de cele mai multe ori, era chiar duminica/ lunea de după vacanță. Asta după ce, alți câțiva ani mai înainte, lunea mea a fost sâmbătă, pe vremea când weekendul arăbesc era joi-vineri.
Like a collar
Când ajung la casierie să plătesc, se uită domnișoara (care mă și cunoaste, știe ce fel de lucruri cumpăr) și, oarecum stânjenită, îndrăznește și zice: „dar ASTA?!”
Devil wears Brands- Ep.1
Practic, inepuizabil și contestabil subiect, de aceea si sensibil 🙂
Și, când spun “brand”, mă refer la “boutique brand”. Nu știu dacă este o regulă să ai sau să n-ai , să-ți dorești sau nu, însă cred că este naiv și snob cel care se ruinează (doar) să pară bogat. Trăim niște vremuri în care “(și) haina face omul”, iar prin asta se poate înțelege și un aspect prosper care conferă respectabilitate și, implicit, încredere. O să vă spun “secretul” obiectelor de brand pe care le am eu.
Toamna de rit nou
“A venit, a venit toamna/ Acoperă-mi inima cu ceva…”? Asta s-o crezi tu, era valabilă în copilărie, când ne uitam pe geam să vedem toamna. Acum anotimpurile ne sunt servite cu telecomanda, în bloguri și în ziare.
De vorba cu Corina Ozon pentru “35+”
Când mi-a scris Corina despre intenția de-a face un material cu și despre mine, am fost uimită și bucuroasă.
A durat puțin până am găsit în cap liniștea de-a povesti, în perioada aia fiind încă foarte confuză și neavând răspuns la întrebări precum „cine este Ofelia?”, „ce face acum Ofelia?”.
Un tramvai numit VOINȚĂ- Ep.1
Unii dintre voi cred că vă amintiți joaca mea cu pozele făcute în tramvai, joaca începută acum vreo doi ani. Am de gând să reiau seria “Un tramvai numit vointa”.
A star is born
Zicea Luminița că este curioasă ce părere am despre filmul “A star is born”
Zic aici. Am fost azi a treia oară.
Habemus Blog
Ofelicial HABEMUS BLOG Ca să n-o mai lungesc, azi, pentru că este intai, pentru că nu este marți, […]
Ochelarii mei
Eram un copil curios și (oarecum) precoce. Știam să citesc și, când începea un film cu subtitrare la televizor, plecam la ale mele. Odată, mama m-a oprit la televizor, era un film frumos, și nu înțelegea cum de nu sunt interesată; am început să mă foiesc, deoarece mă plictiseam, nevăzând scrisul. Iar mama, contrariată, m-a întrebat: dar stai, dragă, locului, ce tot ai de te foiești atâta?
-Nu văd, na!
Versiunea mea superioară
Atunci când prietena mea m-a întrebat dacă am ceva antamat pentru seara respectivă și mi-a pus în palmă tichetul, am crezut că are o invitație de două locuri, știți, genul ăla de invitații care trebuie onorate. Ei bine, prietena mea văzuse anunțul și a cumpărat imediat bilete.
The Jassyro
Jassyro nu este doar o cafenea.
În cei 16 mp și pe scările de acolo, este o întreagă lume.
Ipostaze
Cu timpul, aici o sa ne jucam de-a situatiile.
Pentru ca viata ne duce in locuri si imprejurari diverse, la ore din zi diferite.
Iata-ma aici in cateva dintre ele:
Sunny Autumn
Zi însorită de toamnă. Am de umblat în câteva locuri, pe care le leg mergând pe jos. Așadar, casual.
Omul cu numai două picioare
Omul cu numai două picioare sunt eu.
Cei care citesc acest text, ar trebui să-și numere mai întâi picioarele. Dacă au tot două, s-ar putea să mă înțeleagă.
THE FRIEND OF… NOT
Să zicem că într-o zi am ocazia să cunosc o persoană care-mi place. Pe care o văzusem, care-mi plăcea, și, iată, acum sunt invitată la ea acasă.
Ce fac?
