Blog

Ochelarii mei

Eram un copil curios și (oarecum) precoce. Știam să citesc și, când începea un film cu subtitrare la televizor, plecam la ale mele. Odată, mama m-a oprit la televizor, era un film frumos, și nu înțelegea cum de nu sunt interesată; am început să mă foiesc, deoarece mă plictiseam, nevăzând scrisul. Iar mama, contrariată, m-a întrebat: dar stai, dragă, locului, ce tot ai de te foiești atâta?
-Nu văd, na!

Versiunea mea superioară

Atunci când prietena mea m-a întrebat dacă am ceva antamat pentru seara respectivă și mi-a pus în palmă tichetul, am crezut că are o invitație de două locuri, știți, genul ăla de invitații care trebuie onorate. Ei bine, prietena mea văzuse anunțul și a cumpărat imediat bilete.

Ipostaze

Cu timpul, aici o sa ne jucam de-a situatiile.
Pentru ca viata ne duce in locuri si imprejurari diverse, la ore din zi diferite.
Iata-ma aici in cateva dintre ele: