Mie-mi place ziua de Luni. Bine, ani de zile lunea mea a fost duminică, weekendul fiind vineri- sâmbătă. Astfel încât m-am obișnuit și cu zilele de Paști lucrate, ba, mai mult, de cele mai multe ori, era chiar duminica/ lunea de după vacanță. Asta după ce, alți câțiva ani mai înainte, lunea mea a fost sâmbătă, pe vremea când weekendul arăbesc era joi-vineri.
Îmi place Luni pentru că pot începe lucruri noi, cu motoarele turate. Pentru că, de cele mai multe ori, joia- vinerea îmi propun să fac unele lucruri, dar, desigur, de Luni.
Iar, atunci când vine lunea, vine cu speranța și cu încrederea că voi face lucruri. Lucruri amânate, lucruri neîncepute, lucruri neterminate. Îmi place Luni pentru că pot începe lucruri noi, cu motoarele turate. Pentru că, de cele mai multe ori, joia- vinerea îmi propun să fac unele lucruri, dar, desigur, de Luni.
Luni dimineață, la cafea, în tihna casei, mă simt încărcată cu energie bună, pe care sunt hotărâtă s-o investesc în lucruri utile, sau măcar bune pentru mintea mea. Lunea mă scutur de balast și privesc încrezătoare spre o nouă săptămâna, una în care sunt hotărâtă să fac lucruri bune. Inclusiv să merg la sală 😀
Este luni dimineață și mi-e bine.
# Don’t forget to smile 🙂