Merele coapte există de când lumea.
Merele mele coapte, de câțiva ani; mai exact, dintr-o seară friguroasă din prima mea iarnă înapoi în Țară. 2013.
Când eram în Kuwait, specialitatea casei era cremșnitul. Îl făceam ori de căte ori aveam invitați. Sau atunci când mergeam la petreceri cu colegii englezi, iar obiceiul era ca fiecare să aducă ceva. Când nu făceam cremșnit, făceam salam de biscuiți, musaca cu cartofi sau o mâncare iraniană, pe care o învățasem de la cineva de la ambasadă, care locuise in Iran.
Revenind la merele noastre 🙂 : după ce m-am așezat la casa mea de la Iași, iaca, fiindu-mi frig în casă (trebuie să fi fost octombrie și centrala nepornită), am pornit cuptorul. Și, ca să nu meargă in gol, am pus în el o tavă cu mere.
Cum nu le puteam mânca pe toate, am început să le împart. Succesul m-a motivat să repet si să le am mereu, când veneau prieteni pe la mine. Din oraș, sau in vizită la Iași (Laura, Veronica, Flor). Bine, fratele meu, după ce a mâncat la mine, a mers la mama și a solicitat mere coapte 😀 Postam poze cu merele coapte și astfel au devenit populare. Ana, Florina și alte prietene au făcut și ele, de poftă din poze 😀
Odată, zâmbind unui comentariu la o poză- comentariu al unei prietene din baletul operei- am dus mere coapte la cabină pentru fete si pentru baieți. Au mâncat pe apucate iar la finalul spectacolului m-au împresurat cu îmbrățișări și cu tinerețe.
Când au venit în turneu la Iași actorii de la Teatrul de Comedie, cu „Scrisoarea pierdută”, desigur c-am mers la teatru cu o caserolă mare cu mere, pentru Dorina. Mere pe care ea le-a pus pe masă la cină, după spectacol, ce să mai…, au mâncat mere-Ofelia și Marcel Iureș, George Mihăiță, Valentin Teodosiu, Șerban Pavlu, Mihaela Teleoacă.
Am prins curaj și am trimis apoi la cabină, înainte de Rigoletto, soliștilor. Domnul Vasile Chișiu mi-a reamintit azi de ziua aia 🙂
Altădată am lăsat mere la recepția hotelui, pentru alți soliști invitați la opera ieșeana, să le fie mai „acasă” la hotel, după repetiție.
E frig iar. Mereu am mere în casă, iarna.
Merele coapte au devenit specialitatea casei. Cu nucă sau fără, cu stafide sau fără, cu scorțișoară, zahăr brun, cu vanilie, cu lamâie sau fără. Cu pudding, cu dulceață, cu înghețată sau fără. Dar musai cu drag.
Vi le dăruiesc cu căldură, cu tot frigul de afară 🙂
Poftă bună de gânduri bune!
Nu uitați să zâmbiți 🙂