Iubesc mărțișoarele.
Port mărțișor toată luna martie. La ușa casei, la palton, la pardesiu, la pulover, la rucsac, la poșetă, la cățel, la flori, la pisică.
Pe când eram la școală în Kuwait, le povesteam copiilor despre tradiția mărțișorului, mai ales că vedeau șnurul alb-roșu la mine și la alți cîțiva colegi români și bulgari.
Aici, la scolile cu care am colaborat (Spectrum, Euroed, Hansel&Gretel), i-am învățat pe copii cum se răsucește șnurul, făceam împreună pentru a le dărui. Dar am făcut și o sumedenie de mărțișoare și felicitări pe care le vindeau la standul amenajat în holul școlii.
Ä 
N 
J 
x 
De Mărțișor, anul ăsta, m-am bucurat mai întâi miercuri, la operă, când am primit primul mărțișor și frezii de la Cristina.
Apoi a fost joi, și am întâlnit și am privit niște femei tinere, care se bucurau una de alta. Și am primit o lalea și un gând tipărit pe un card, special pentru mine. Dar despre asta o să scriu peste câteva zile, pentru că proiectul încă se derulează până pe 8Martie la Jassyro Coffeeshop. Seara am cinat la restaurant alaturi de prieteni care mi-au dat din timpul lor, timp care ar fi putut fi doar al lor, în tihna căminului.
Vineri iar m-a sunat telefonul cu vocea care îmi spunea că are ceva pentru mine de la cineva. Fiindcă eram în drum spre tunsărie, l-am rugat pe băiat să lase cevaul la prietenii de la Jassyro, pe unde aveam mai apoi drum. Cât timp am fost la tuns, m-am tot gândit , dar n-am ghicit ca Laura mea iar o să mă trăsnească cu o surpriză de proporții și cu cele mai frumoase flori.
Venind apoi spre casă, cam zgribulită de frig, de la fereastra casei de peste drum, pac! mă strigă Mihaela, care mi-a oferit și ea un buchet splendid de lalele galbene.
Am ajuns în casă încărcată de sumedenie de emoții.
Când am deschis laptopul, am citit postarea Constanței, care făcea vorbire la mine și ea. A fost butonul ăla care a declanșat plânsul ăla neplâns de câteva zile în care mi se întâmplaseră atâtea bucurii.
Port mărțișor toată luna martie.
Martie bucurat!
