Să asculți Marillion într-o casă albă, mirosind a șofran, mir, frankisence și oud, privind poze și scriind despre întâlnirea cu viitorii noștri jurnaliști, iată un bun mod de-a petrece o noapte insomniacă. Și mai iei o gură de cafea, chiar daca e trecut de trei noaptea.
ASJ este Asociația Studenților Jurnaliști, ONG care are ca scop susținerea intereselor sociale şi profesionale ale studenţilor de la Jurnalism (Facultatea de Litere).
Organizați ca la carte, studenții ASJ își fac și le fac și celorlalți studenția mai frumoasă, cu entuziasmul lor contagios.
Invitația lor a venit ca o declarație de încredere în mine, fix într-un moment în care eram puțin destabilizată, așa că a avut darul de a mă face să mă uit la mine și să mă văd un om cu rost, măcar util, dacă nu necesar.
La ASJ au fost invitați oameni cu mare notorietate, oameni celebri și importanți, printre care: Dan Negru, Mihai Tatulici, Adelin Petrișor, Sanda Nicola, CTP, Florin Lăzărescu, ș.a. Vă dați seama ce emoții mi-a adăugat alăturarea asta atât de onorantă, încât o simțeam aproape nemeritată.
Promovarea a fost una ca la carte, făcută cu mult profesionalism, astfel încât emoțiile creșteau cu cât se apropia ziua 🙂
Long story short, au făcut fetele mele o organizare cum nu prea văzusem pe la noi, la punct și virgulă. Și, cu toate că întâlnirea a picat duminică, fiindcă am vrut-o toți de Mărțișor, scaunele au fost mai puține decât oamenii.
Ne-am întâlnit la Cărturești, un simbol educațional al orașului.
Lavinia- președinte ASJ, a prezentat întâlnirea noastră. Am dialogat despre importanța vieții culturale în viața personală, despre mesajul vestimentar și verbal, evenimente publice, abordarea constructivă a social-media, sinceritate în online, cărți.
Cu sinceritate, încredere și bunăvoință, ne-am bucurat și ne-am sfătuit, am schimbat idei și am învățat unii de la alții.
Editura Polirom a dăruit cateva titluri de carte, care au fost frumos prezentate în bags for life de la SFR- Serile Flmului Românesc. Iar Andrei Giurgia nu doar c-a venit pe la noi, ci a rămas până la final. Mulțumesc, Andrei 🙂
Aseară, când l-am întâlnit la premiera filmului „Urma”, la Ateneu, i-am spus ce emoții mi-a adăugat prezența lui la întâlnire.
Trebuie să vă spun că am simțit răsfățată. După mult timp, cineva se gândise la mine cu atenție, grijă și drag.
Dimploma înrămată, cu text personalizat, m-a bucurat ca pe un copil. Mă mândresc cu ea și am așezat-o la vedere, să zâmbesc de câte ori o văd.
Iar alegerea cărții Aurorei Liiceanu- „Fără. Despre iubire, suferință și pierdere” pentru a mi-o oferi drept amintire, este o dovadă în plus de finețe.
Și, dacă vreodată o să pun între coperte niște povestiri, o să se numească „KINTSUGI”. Kintsugi este arta japoneză de a recompune un vas, cu aur, din cioburile sale, obținând unul mai frumos și mai valoros. Un asemenea kintsugi este pe poza de copertă a cărții primite ieri. Mulțumesc, Polirom și ASJ!
Mănunchiul de lalele grase mi-a înflorat și el sufletul.
Am făcut poze, mulțe poze, am râs, ne-am bucurat.
A venit și Rodica Rodean cu lentila ei magică, să fie răsfățul, răsfăț.
Știu că permanent, de la bun început până ieri la final, ca o mamă grijulie și responsabilă, a fost liantul și a pus suflet, timp, lentilă foto, prietena noastră comună, The Corina. Mulțumesc, Cori!
Și, fiindcă tot m-am simțit ca o divă la Oscar, le mulțumesc acum tuturor celor cale au muncit ca să facem din întâlnirea noastră, una memorabilă.
Lavinia, Alexandra, Claudia, Andreea, Ancuța, Angela, Diana, Mihaela și mai ziceți voi pe cine nu am zis și tăguiți pliz 🙂
Eu o pun în buzunarul de la piept, de unde o mai mut la butonieră și-o voi păstra cu grijă în cufărul meu cu odoare.
Las aici un mare MULȚUMESC care este, oricum, prea mic.
Keep up the good work! <3
