Mănușa vânătorului

Am citit cândva un basm rusesc. În Siberia, un vânător își pierde într-o zi o mănușă pe o potecă din pădure. Vine un iepure, bagă capul în mănușă, vede că nu e nimeni, că e cald și intră în ea. Vine apoi vulpea, pe care iepurele o invită să intre și ea în mănușă, vine apoi lupul, apoi vine ursul. Toți intră în mănușa vânătorului și își petrec, împreună, iarna acolo.

Lumea mea e tare mică, e cât mănușa vânătorului siberian. În ea nu se află decât o mână de locuitori: ai mei, sufletele celor dragi dispăruți și câțiva Prieteni. Și alții, care seamănă cu toți cei de mai sus, dar pe care nu-i cunosc.

Și așteptăm cu toții să treacă iarna vrajbei noastre, mai lungă, pare-se, decât toate iernile siberiene…



Nu uitați să zâmbiți 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published.