Doamne, ce era pe capul meu acum o săptămână!…
V-am promis s-o să zic cum m-am frământat, și că voi vedeți doar plutirea pe luciul apei a lebedei, dar ea dă din picioare pe sub apă, de i se mărește ficatul, săraca 😀
Atunci când am văzut mesajul Laurei Nureldin, eram într-un magazin și am simțit nevoia să mă așez, să nu cad din picioare de surpriză și de emoție. Zicea așa Laura: știu că ai venit cu treabă și că muncești, dar ai vrea să-ți rupi zece minute să vii la mine în „Obesevatorul de Weekend” sâmbătă la ora 13?”
Acuma, ziceți și voi, ce-ați fi făcut?… Am zis DA! DAA!, apoi am refăcut programul cu doamna cu care aveam treabă în ziua de 31. iulie.
Problema era că, știind că se stă în picioare, îmi trebuiau pantofi cu tocuri înalte, iar eu aveam la mine doar sneajers si balerini. Îmi trebuia ceva colorat în partea de sus măcar, în decorul complet alb și eu blondă. Îmi trebuia ceva la care să se poată așăța lavaliera și bateria. Trebuia să stau dreaptă, trebuia să fiu cu părul nu între lungimi, cum este acum, o sumedenie de „trebuie”.
Anyway, am avut noroc că am găsit nște pantofi buni, știți că nu cumpăr doar pentru o împrejurare/ ocazie/ situație. Așa că am construit, cu ce aveam, ceva în jurul condurilor.
M-a salvat rama roșie a ochelarilor, care a pus pata de culoare, alături de floarea demontată de la o rochie antică D&G, rochie primită pe vremuri de la Sheikha Maraheb al Sabah, din care am păstrat peste ani doar floarea.
Și a contat și peria rotativă a fetelor de la Antenă, care mi-au dat o oarecare volumetrie feței, arănjându-mi părul.
La televizor oricum fiecare minut se comprimă, așa că au fost șase, ideea e că stilul nu este despre modă, nici dspre lucruri costisitoare, ci bune, iar mesajul ăsta cred că a ajuns la voi.
Pun aici și linkul, de pe site-ul Antena1. Fiindcă aici știu că o să rămână și fiindcă sunt oleacă mândră de mine: https://observatornews.ro/inedit/povestea-ofeliei-cozma-mentor-de-stil-si-maniere-431055.html?fbclid=IwAR3cxdOCKtK8JXa8PJo66352Lof44J7-ra6bSCgonafBS-7QUTfJ2NISaRk
Desigur, așa cum fac mereu, un mare MULȚUMESC!
Mulțumesc, Laura! Mulțumesc, Andra, pentru încurajările din miez de noapte!
Mulțumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje de încurajare, care au făcut capturi de ecran în timpul emisiei, care au înregistrat, care s-au uitat! Abia de reușesc să decantez emoțiile. Și mi-am imaginat-o pe mama, în apartamentul ei de la Tecuci, împreună cu fratele și cumnata mea (care s-au dus la ea și s-au uitat împreună), fiind, poate, mândră de copilul lor.
