S-au dus ai mei la Mama la Tecuci. Nu fuseseră de pe la 8 Martie. I-au dus la ușă ceva cumpărături și provizii, fără să între în casă, apoi au coborât la mașină. Nu s-au îmbrățisat, nu pupat mână, obraz, nimic din toate astea.
Social distance kept.
A ieșit mama afară. Și așa au stat oleacă de vorbă, de-o parte și de cealaltă a mașinii. Sunt mulți ani de când a trecut atâta timp între două drumuri ale lor la mama și la părinții ceilalți, (că sunt la drum și ei).
Astea sunt poze de azi cu mama, le-au făcut pentru mine, deși ne-am văzut și auzit și pe whatsappul lui frate-meu.
Mă uit la ele și mă gândesc cum s-a pregătit ea să coboare, cu botine cu tocuri, cu eșarfă… Mă uit că este dată cu ojă (care se potrivește cu o eșarfa- care este de la mine și cred că a pus-o azi și pentru că era rece și pentru că așa, am fost și eu puțin cu ei),cu cercei, dichisită, pun rămășag că și-a dat și cu parfum.
De fapt, uite, eu așa am crescut. Că mă tot întreabă lumea de unde mi se trage. Eu doar am continuat și adăugat la mine cu ce am văzut, întâlnit, trăit, citit, ascultat pe unde m-a purtat viața.
Mi-e dor.