Jurnal de Sărbători

Înainte de Crăciun scrisesem vreo oră la un text intitulat “All I want for Xmas is…”, text pe care am reușit, în superba-mi ignoranță informatică, să-l pierd, ramânând din el doar titlul. Normal că, de necaz, nu l-am scris din nou, nu mi-ar mai fi iesit; și oricum venea Crăciunul, era tardiv să mai dau sfaturi.

Astăzi, rememorând buchetul de zile al Sărbătorilor, mi-am zis să fac și eu, ca tot omul, un corolar.

Crăciunul, ca toată perioada asta a anului, cred că este mai puțin despre cadouri și mâncare. De mulți ani, la mine este despre suflet. Unul care trece vamă dupa vamă de suferință. Nu aș pica în capcana de a face afirmații cu pretenții de adevăr absolut, însa parcă tot v-aș povesti despre Crăciunul meu. Care este, ca fiecare sărbatoare, incărcata de doruri și de goluri. Pe care le umplu după cum mă pricep și pot.

Ultima oară am ieșit “la oraș” acum zece zile. Prin “la oras” ințelegând drumul la Poștă și la Bancă. Pentru restul, există curierul, aplicația Bringo- cea care îmi face cumpărăturile casei de la Carrefour, și MasterCard. Așadar, am iesit din casa așa: pe 23 la cimitir, pe 24 la “Concertul de Craciun” de la opera, pe 26 la sală și la spa, pe 28 la “Spărgătorul de nuci”, pe 29 la sală/spa, pe 31 in piață la Palat, la Mitropolie, azi merg la sală/ spa, dacă tot am abonament.
End of story 😀


De fapt, voiam să vă spun că am făcut exact ce am simțit că mi-e bine la cap și implicit la suflet, nu ce “trebuia”. Nu știu dacă am corespuns standardelor și așteptărilor. Însă am facut ce am simțit că e bine pentru mine.

Mi-am împodobit căsuța.

Am primit urători. Elevi la Liceul de Arte, studenți la Seminar și la Conservator.

Am avut oaspeți. Cu Doina, Ema, Alice, Miu, n-am facut poze în casă, că ne-am luat cu vorba, ca fetele.

M-am văzut cu prieteni la operă și prin plimbările mele.

N-am răspuns la mesajele alea șablon, preformate, deși poate am supărat, pentru că oamenii ăia s-au gandit la mine măcar atunci când au dat un click pe numele meu, dar ar fi însemnat să mă apuce Sfântu’Ion. Mesaje preformate în whatsapp, în mess., în sms., poate ar fi trebuit sa formulez si eu un mesaj pe care să-l trimit ca răspuns tuturor; dar ce mă faceam dacă vorbeam la plural unui om cu care ma tutuiesc, și care n-ar fi înțeles ce m-a apucat cu formalismele?… Știți ce zic 🙂


Am primit daruri frumoase, bucurate, dar mai ales surprinzătoare.
“The Complete Classical Music Guide” de la Alice; broșa facută manual, cu metal aurit si malachit, o minunație de la Cella și Irina; CD-ul “Si” al lui Andrea Bocelli de la Mihaela; broșa de la 1940, care transcede generațiile, de la Lav și Delia; farfuriile miniatură de la Masha, vecina mea din Iran; crema de față L’Erbollario de la Patricia, scofeturile Sabon pentru duș de la Miu si de la Ema, moka expressorul și cafea Christmas Blend de la Dana și Silviu, (The Jassyro, știți); îngerul și potcoava sculptate din lemn și pictate, de la Doina; globulețe făcute de Lucia; dulceață de ceapă de la Andreeaș șalul pe care Anca mi-a scris “Tatăl Nostru”. Și alte frumuseți și bunătăți.

Am găsit la ușă ciocolată și portocale. Anonim. Deși știu cine e 🙂

Am primit mancare. Mihaela, vecina mea de la casa de peste drum, mi-a dat sarmale și halva de casa. Dana și Silviu mi-au adus răcitură, salată de boeuf, cârnați, turte. Miu mi-a adus salată de boeuf, sarmale, cornulețe, tiramisu. Săru’-mâna pentru masă, oameni buni!

Am primit mesaje frumoase. Aproape că îndrăznesc să spun că oamenii m-au învățat, că știu ce sa facă cu mine și, mai cu seamă, ce să nu facă.
Oamenii mei știu că, decât să facă ceva care să fie, să bifeze, mai bine stau pe Netflix și nu fac nimic. Nimeni nu are contract cu nimeni. Însă, dacă vrei să bucuri un om, fă-o cu sufletul și cu gândul la omul el. La omul ăla.


Am cumpărat daruri pentru câțiva oameni dragi, pentru alții nu am reușit să cumpăr, însă știu că ei nu mă iubesc mai puțin acum.
Când fac un cadou, cel mai mult mă emoționează momentul în care îl aflu și-l asociez persoanei. Apoi, când îl împachetez/ expediez, după caz. Atunci imi imaginez eu bucuria celuilalt și mă bucur. Și mă mai bucur atunci când văd că a fost primit cu bucurie.

Anul ăsta, din nou, am cadorisit compulsiv cu câteva cărți: Rose- Marius Constantinescu; Privind înăuntru- Petronela Rotar; Nemuritorii de rând- Ana Barton; Dincolo de portocali- Ioana Bâldea-Constantinescu; #în timp ce tu dormeai- Horia Ghibuțiu; Fericirea e un ac de siguranță- Răzvan Exarhu; Orice om îi este teama- Radu Paraschivescu; Negustorul de pipe- Paul Gabor; Codul lui Zoran- Corina Ozon.

Am mai bucurat:
– o fetiță cu numarul 35 la picioruse. Sper să-i țină și cald, dar să-i și placă cizmele cu broderie și ciorăpeii. Mulțumesc, Dana și Silviu, pentru că m-ați alaturat proiectului;

-pe copiii de la așezământul la care merg mereu, acolo fac si parastasele; nu sunt copii orfani, sunt din familii sărace și fără posibilități materiale să-i țină la școala; iar ei vor să învețe carte și stau la Iași, într-o casă de care se ocupă Părintele Boboc și Lica dascălul; și oameni ca mine;
– pe ai mei; deși au fost dezamăgiți când le-am spus că nu ma duc încolo, la ei (Galați, Tecuci), s-au bucurat să mă știe că mi-e tihnă acasă la mine, singurică;
– prieteni care au primit un gând, un plic, un telefon, un mesaj, un dar care am gândit că li se potrivește;

  • -pe copiii pe care îi ajută fundațiile la care am trimis sms
    -pe Sushi- Pisicatuturor, care a ales sa faca Revelionul cu mine.

M-au bucurat oameni despre care nu știam că mă îndrăgesc. Sau că mă îndrăgesc atât de mult. Oameni care mi-au scris mesaje emoționante. Oameni care mi-au scris că îi inspir. Oameni care sunt atât de mari, încât uneori mă ciupesc, să-mi fie aievea ce mi se întâmplă. Oameni care ma încurajează. Oameni care imi rămân alături.

Am citit. Din teancul de cărți păstrat pentru zilele astea si pentru zile ca astea. Am ascultat muzică. Concerte de muzică clasică, dar și dragii mei Mark Knopfler, Andrea Bocelli, Scorpions, Marillion, și alții, după chef. Am mâncat cornulețe, portocale ăi alte bunătăți.. M-am parfumat. M-am împăcat cu unele supărări. Mi-am zâmbit în oglindă. Am băut ceai și cafea, pe terasă, înfofolită. Cu turtă dulce. M-am plimbat pe jos. Am fost la biserică. Am făcut pește în cuptor. Am dormit la ore aiuristice și am fost trează la ore aiuristice. Am plâns. De doruri, de goluri, de preamult, de preapuțin.
Mi-am dat răgaz. De la ce “trebuie” și de la ce “se face”.



Mi-am propus, ca în fiecare an de când sunt singură pe lista de întreținere de la bloc, să fiu mai atentă și mai grijulie cu mine. Sper să și reusesc. Și, mai ales, să mă țină. În afară de Festivalul Enescu, care este cadoul meu pentru ziua mea de la anul, vreau să călătoresc. Anul 2018 a fost cel mai agitat an de la 2013-14 încoace. Mi-e greu să mă recalibrez pe planuri și bilanțuri în decembrie. În ultimii 25 de ani le-am făcut la sfârșit de august, între vacanțele de vară care începeau și încheiau încă un an.


Vreau să nu mai pun zahăr în cafea. Să nu mă mai doară răutațile. Să nu mai mănânc dulciuri. Să mănânc mai multe legume. Să nu mai țipăm unii la alții. Să citesc mai mult. Să mă văd mai des cu oameni care mă bucură. Să prindă contur activitatea mea despre cum armonizăm imaginea exterioara, personalității si activităților noastre.

Aș vrea sa fiu bine. Și să știu că ai mei sunt bine. Și toți cei pe care îi cunosc.
Ba nu, și cei pe care nu-i cunosc.
Amin.

10 Comments

Add Yours
    • 2
      ofelia cozma

      De distrat, dacă distracție inseamnă petreceri, nu prea, adică deloc; dar mi-a fost bine, că am făcut ce-am simțit, când am avut poftă.
      Sper că și la voi a fost fain. Anul bun e ăsta nou ;*

  1. 3
    Cătălina

    Atâta tihnă și căldură în sufletul tău frumos ! Cum faci? Dă- mi și mie rețeta, te rog.
    Mă rog să îți fie bine , te îmbrățișez cu drag !

    • 4
      ofelia cozma

      nu am o rețetă, în afara faptului că mă port așa cum sunt; iar ce sunt, este rezultatul experiențelor și vieții trăite 🙂

    • 10
      ofelia cozma

      mulțumesc frumos! de mulți ani nu am mai cumpărat nimic, nici nu am spațiu; le tot învârt între ele, în diferite combinații; dar cumva, da, e un loc tihnit

Leave a Reply

Your email address will not be published.