Ofelicial HABEMUS BLOG
Ca să n-o mai lungesc, azi, pentru că este intai, pentru că nu este marți, nici sâmbătă.
Anul trecut, de ziua mea, Dana si Ela mi-au zis că imi fac cadou un blog. Și treceau zilele și ele mă tot întrebau dacă m-am gandit la temă, etc. Și eu tergiversam, nu mi se lega nimic în cap; plus că mergeam la scoala, eram tentata sa-l fac doar educativ, din poziția de profesor; și poate și faptul ca s-a umplut planeta de bloggers care mai de care, iar eu am o teamă viscerală de ridicol.
Hai să vă dau și eu un sfat, neîntrebată fiind, doar am vazut ca se poartă sfaturile anul ăsta, ceva de speriat. Ca să-l parafrazez pe Andre Malraux: secolul XXI va fi sfătuicios sau nu va fi deloc. Cred ca Malro asta e un DJ francez, ceva.
Sfatul meu e unul foarte hotărât: ori să vă faceți blog, ori nu!
Blogul este foarte necesar!
Uite, și Elena Udrea are blog. Și are și slogan acolo, in latină: “omnia mea mecum porto”. Am înțeles ca e ceva cu port, probabil cu marinari. Ba nu, am dat pe savantul Google si cică înseamnă: tot ceea ce am duc cu mine. Mie mi-ar fi frică să umblu peste tot cu carnetul de cecuri al fostului soț sau al amantului. In fine, toată lumea din reviste are blog, in afară de Monica Columbeanu. Pentru că nu sunt cu cristale Swarovski, cred.
A trecut timpul, a trecut vara, am terminat cu bricolajul și cu șantierul, astfel încât, in preajma zilei mele, încurajată fiind și de o parte dintre voi, dar și de multe femei tinere pe care le întâlnesc, mi s-a conturat ideea, înșurubată deja, a blogului.
Un blog in care să scriu despre viețile mele, despre întâmplări, oameni, locuri care au lăsat amintiri si semne in carne. Despre bucuriile mele, despre ce am învățat eu și despre cum am devenit omul pe care unii îl plac, alții îl admiră, mulți îl respectă, alții îl detestă.
Despre cum fac eu unele lucruri.
Despre cum caut zilnic direcția prin labirint si despre cum trec prin viață, prin dureri, boli si necazuri, bucurii și frumuseți, cu spirit, muncă si umor.
Una peste alta, vă invit pe blogul meu. M-am tot chitit ce sa aleg pentru primele postări si tare greu mi-a fost să aleg din miile de ganduri care-mi umplu creierul. Așa că îi dau drumul așa cum e. O să aduc aici o parte din gândurile publicate pe fb, cele care vreau să-mi rămână. Și o să adaug. Și o să am grijă de el, învățând. O să fie ca la școală: ne distrăm, ne jucăm, dar ne facem și lecțiile, iar pentru asta, învățăm
Și să aveți răbdare cu mine; este totul nou; am lucrat ca inginer, ca asigurator, ca skincare specialist, ca D&T Teacher, ca profesor de after school, am facut design interior, acum fac asta, schimbând macazul iar. Asta o fi soarta mea, să nu mă opresc, să fac ceva nou o dată la câțiva ani. Abia astept sa ies la pensie
Blogul ăsta e asa ca mine: eclectic, vizual, ludic. Este un puzzle care mă compune, din care mai lipsesc piese, unele-s puse aiurit.
Cum ziceam la inceput, il vedeți aici: www.askofelia.ro
El are și o pagină, “Ask Ofelia” pre numele si prenumele ei, care vă trimite și ea către blog. Asadar, lansez si invitația “come and like me”
Iar de dati un share paginii sau/ si linkului de site, este ca si cum ati avea incredere in mine, pentru care eu va multumesc cu tot sufletul.
Știți blogul ăla celebru “Accidental Icon”? Ei bine, eu sunt un “accidental blogger” .
Mulțumesc. Amin.