Viețile noastre, în singurătatea lor, pot fi asemănate cu o panglică de măsurat fără semne pe ea. Am o viață. Iată, iau părți din ea și, povestindu-le, le scot în lume; pun semne pe panglica vieții mele. O fac cu gândul că ar putea fi folosite ca unități de măsură. Veți afla, astfel, cum este viață voastră față de a mea. Veți avea o panglică de măsurat cu semne pe ea. Și invers.