Fericirea continuă este atunci când nimic nu te poate face nefericit.
De fapt, nici nu este fericire continuă. Există momente de fericire.
Dacă-ți rupi un deget și-ți vine să urli de durere, durerea nu-i nefericire, ci o suferință din cele care nu-ți lasă răni în suflet.
Durerea cărnii n-are memorie.
După ce-ți trece criza cea mai rea de rinichi, nu-ți poți reconstitui, cu memoria, calvarul.
A fost și s-a dus. Chiar te miri în ce hal ai putut să te chinui și cum, dintr-o data, nu mai simți nici urmă din răsucirile de cuțit în nerv.
Putem spune ca fericirea e și atunci când poți să te bucuri intens de lucruri și de întâmplări mărunte, care pe alți oameni îi lasă indiferenți.
