Despre Suflet

Ei bine, da, despre suflet. Dar despre unul care a trecut prin vămile spiritului și care vorbește altfel decât prin scâncete, exclamații, văicăreli sau entuziasme despletite.

Ei bine, da, despre suflet. Dar despre unul care a trecut prin vămile spiritului și care vorbește altfel decât prin scâncete, exclamații, văicăreli sau entuziasme despletite.
El nu spune nici “te iubesc”, nici “mi-e dor”, nici “mi-e urât”, ci toate astea apar prin ricoșeu din propriul lor comentariu secund, transfigurate de graba de a ocupa un loc în spațiul unui discurs.
Totul, până la urmă, este o chestiune de “a-ți da sufletul”, dar ceea ce conteaza e patul de vorbe și idei pe care îți așezi ofranda.
În viață plângi, dar în scris n-ajunge să declari că plângi, și nici să spui “uitați-vă la mine cum plâng de ușor”, ci trebuie să spui cum plângi și cum se-ntoarce plânsul asupra ta și asupra lumii tale, devenind ființa ta de plâns. Ceea ce înseamnă că, pentru “a-ți da sufletul”, trebuie să ai cheia potrivită pentru a intra în încăperile lui. A avea cheia sufletului tău este lucrul cel mai greu din lume.
Și tocmai de aceea “a-ți da sufletul”, este un lucru care se petrece rareori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *