Despre iubire

De câte ori mă gândesc la el, două imagini intervin în același timp, gonindu-se una pe alta: chipul lui râzând si chipul lui murind, apoi iarași chipul lui râzând, pe care-l fixez cu disperare, să nu fugă in celălalt.

Am ațipit. 
Am visat o carte albă care își dădea singură paginile.
Pe partea stângă a cărții, pe pagina albă, ca desenat din fum, apare fața lui…
Mă bucur ca un copil și-i spun șoptit: te iubesc.
Îmi răspunde: și eu.
Și dispare odată cu desenul de fum.

E o senzație bună atunci cînd îl visez. 
Rar îl visez.
Rar, dar aievea.

Iar în casă se aude toată muzica noastră
https://www.youtube.com/watch?v=_91hNV6vuBY
https://www.youtube.com/watch?v=mEnUhjmwjlI

5 Comments

Add Yours
  1. 1
    Roxana Ionita

    Iubirea asta nemuritoare…. asta te pastreaza asa minunata! Tot ea te ajuta sa ne inveti pe noi sa iubim… lumea din jurul nostru. Multumesc mult!

  2. 3
    Gianina Morozan

    Tare dor de VOI cateodata… Insa muzica voastra (si nu doar notele…) imi canta prin casa si gand de pe cd-urile facute atunci si pastrate cu drag!

    • 4
      ofelia cozma

      Copilu’, abia azi am aflat ca nu pleca email carte subscribers atunci când postam pe blog; am remediat azi, de aceea ai aflat că am scris; si tare mă bucur! Și când mai ai timp și oleacă de stare, mai citești ce e pe acolea. Te îmbrățișez tare tare tare!<3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *