O poză văzută pe FB, cu cornulețe umplute cu gem, mi-a amintit de cele trimise de mama, la tren, în cutie de pantofi, să nu se fărâmițeze. Și de îmbulzeala de la locomotivă, la mecanic, atunci cînd venea “trenul accelerat/ rapid din direcția București”, cu pachete pentru studenți. Și tot la locomotivă primeam și haine calde și cizmele, dacă venea frigul și ne lua prin surprindere, așa cum îi ia și-n zilele noastre pe administratorii țării. Și salam de biscuiți. Și șnițele. Și borcan mare cu supă cu găluști.
Mă întreb uneori ce trafic de cutii goale se făcea, că nu cumpăra mama încălțări în ritmul în care ne trimitea pachete.
Tot în spiritul ăsta al pachetelor la distanță, nu pot să nu-mi aduc aminte de ce puneam în bagaj, la plecarea din vacanță, spre Kuwait. Acolo sunt prohibite carenea de porc și alcoolul.
Păi, avem așa: huște, că am umplut multă vreme și borș. Leuștean. Frunze de vișinși bețe de mărar, pentru castraveciori la murat. Icoane. Ștergare, fețe de masă și milieuri. Calendar creștin-ortodox de pus pe perete. Ceaun de tuci. Linguri de lemn. Făcăleț. Cărți, mulțe cărți. Mărțișoare. Aghiasmă. Mălai- pănă când am descoperit într-un raion cu produse organice, scump, dar măcar nu mai căram. Brânză de burduf. Vopsea pentru oua. Slănină. Pastă de mici. Cârnați. Carne de porc. Boabe de ienupăr. Avea Gelu licență pentru alcool (pure ethanol, 99.8grade alcoolice)), se folosea pentru curățarea contactelor la circuitele electronice. Cunpăra câte un bidon de un galon. Eu îl proporționam cu apă, puneam o lingurită de zahăr și una de oțet (un zahar și un acid) pentru reacția chimică de combinare. Adăugam boabe de ienupăr și lăsam la macerat. Obțineam cel mai bun GIN din complex. Îl serveam cu soda water, să fie Gin Tonic 😀
Dar am și traficat niște coniac și niște vodcă, pe care tata a aranjat la Fabrica de Conserve (celebra fabrică din Tecuci), să fie ambalat în cutii de compot, practic la scanner se vedeau niște conserve. Atîta că eticheta era cu compot de vișine, dar pentru export în Israel, și era scris în ebraică, noroc că nu s-au uitat la vamă 😀
Asta, după ce nu s-a mai găsit vodca Scandic, cea în cuție de carton, care nici ea nu era recunoscută la scanner la intrare în Kuwait.
Am mai dus de vreo două ori, ca după aceea n-am mai găsit, niște kit-uri pentru preparat bere. Și am cumpărat niște „bladders”, astea sunt niște pungi din plastic rezistent, cu dop filetat, din cele pe care le poartă bicicliștii în buzunarul de pe spatele tricoului, în cursele lungi. Nici astea nu erau detectate și puteau fi umplute cu wiskey.
Doamne, ce-mi veni acuma cu astea?… Pesemne că este sentimentul ăla de „acasă”, care se accesează o coardă în plus, mai cu seamă în preajma Sărbătorilor…
Despre ce am cărat în bagaje de acolo, incoace, altădată 🙂