Cred că altruismul este nativ în condiția umană. Proasta educație ne împinge spre cinism și egoism. Ar trebui să ne redescoperim pe noi înșine, nu neapărat să ne educăm generozitatea, cu toate că și acest aspect e parte din ecuație, dar să ne redescoperim natura noastră frumoasă, acea parte a sufletului care e mai pură decât credem. Bunătatea și gesturile de bunăvoință cresc nivelul de serotonină, hormonul responsabil cu starea de bine. Este interesant că și simpla constatare a unui gest de bunăvoință are impact asupra serotoninei.
Și atunci, nu-i păcat să ne refuzăm astfel de gesturi, în loc să ne încrâncenam și să ne urăm amabil fără nici un motiv?
“Ura dăunează grav sănătății”, “Nesimțirea ucide” sau “Răutatea urâțește”
Să fii amabil fără nici un motiv, să iei cu tine cei șapte ani de acasă sunt lucruri esențiale, de mare generozitate.
Bucuria pe care o produci, reverberează și crează o stare de bine în toți ceilalți.
Timpul pare a fi principalul factor pe care-l invocă mulți dintre noi ca o scuză. Nu, timpul este doar un pretext. Dacă ești relaxat, indiferent de cât de mult muncești și de cât de solicitantă îți este activitatea, găsești timp pentru lucruri frumoase. Pentru daruri. Ține de cât de împăcat ești cu tine însuți și cât de mult îți dorești să faci aceste gesturi.
Dacă există în viața ta oameni care sunt deschiși și care includ în viața lor această activitate de a dărui, te influențează și pe tine.
Bucuria de a dărui este contagioasă. Cunosc câțiva oameni buni care-mi dau o stare de bine și cu care, după ce mă întâlnesc, aș vrea să fiu ca ei. Ca alții vreau să fiu fără ca măcar să-i fi întâlnit, îi simt că sunt oameni buni.
Mă pot numi norocoasă?…
