Cred că altruismul este nativ in condiția umană. Proasta educație ne impinge spre cinism si egoism. Ar trebui să ne redescoperim pe noi inșine, nu neapărat să ne educăm generozitatea, cu toate că și acest aspect e parte din ecuație, dar să ne redescoperim natura noastră frumoasă, acea parte a sufletului care e mai pură decât credem. Bunătatea și gesturile de bunăvoință cresc nivelul de serotonină, hormonul responsabil cu starea de bine. Este interesant că și simpla constatare a unui gest de bunavoință are impact asupra serotoninei.
Și atunci, nu-i păcat să ne refuzăm astfel de gesturi, în loc să ne încrâncenăm și să ne urâm amabil fără nici un motiv?
“Ura dăunează grav sănătății”, “Nesimțirea ucide” sau “Răutatea urâțește”
Să fii amabil fără nici un motiv, să iei cu tine cei șapte ani de acasă sunt lucruri esențiale, de mare generozitate.
Bucuria pe care o produci, reverberează și creează o stare de bine în toți ceilalți.
Timpul pare a fi principalul factor pe care-l invocă mulți dintre noi, ca o scuză. Nu, timpul este doar un pretext. Dacă ești relaxat, indiferent de cât de mult muncești și de cât de solicitantă iți este activitatea, găsești timp pentru lucruri frumoase. Pentru daruri. Ține de cât de impăcat ești cu tine insuți și cât de mult iți dorești să faci aceste gesturi. Timpul este un dar prețios. A-ți face timp pentru cei care au nevoie de tine, este o mare dovadă de păsare.
Dacă există în viața și în jurul tău oameni care sunt deschiși și care includ în viața lor această activitate de a dărui, te influențează și pe tine.
Bucuria de a dărui este contagioasă. Cunosc câțiva oameni buni care-mi dau o stare de bine și cu care, după ce mă întâlnesc, aș vrea să semăn.
Dar cred că semăn, odată ce suntem prieteni 🙂