Zicea Luminița că este curioasă ce părere am despre filmul “A star is born”
Zic aici. Am fost azi a treia oară.
Prima oară, am fost blocată două zile după ce l-am vazut. A doua oară, răscolita și tulburată. Azi, înduioșată.
Filmul ăsta este răscolitor pentru mine, păstrând, desigur, proporțiile. Este o poveste de iubire atât de frumoasă!… O iubire care își păstrează curățenia și candoarea până la capăt.
El o descoperă pe ea, talent imens și, aproape uitând de sine, o propulsează în față. Ea, ajunsă în the top of the world, îi rămâne la fel de loială, iubirea lor trece dincolo de lume. Atât de rar se mai întâmplă ca iubirile să rămâne neschimbate de bani, faimă, poziție socială!…
Lady este o actriță incredibil de bună. Fabuloasă. Bradley o pune atât de bine în valoare, încât aproape că se lasă lăsat nițel în umbră de ea. Ochii albaștri, ah, ochii aia! Este un bărbat atât de frumos, o iubește atât de onest, de total, încât nici nu-i mai poți imagina separat.
Coloană sonoră mi-a devenit obsesie încă de la prima vizionare, o ascult zilnic din laptop, de pe telefon, o fredonez în tramvai, pe stradă.
La unele secvențe, bucuria, uimirea, candoarea ei m-au dus cu gândul la Julia Roberts în Pretty Woman.
Un film care, cu siguranță, s-a alăturat și va rămâne în galeria filmelor mele favorite de-a lungul vieții.
Iar versurile cântecului de dragoste de la final, “I’ll never love again”, mă fac să plâng, ca și cum i le-aș cânta eu omului meu plecat… Ca, de altfel, toată coloana sonoră. Azi am închis ochii la unele cântece și mi-am derulat propriul nostru film. Un film in care am ramas singura.